13 lacrimi!


1 februarie 2009. Finala  baieţilor la Australian Open. Mai nimic despre joc. Măiestria a pierdut din nou în faţa forţei brute. Se întîmplă frecvent şi în viaţa de zi cu zi. Roger nu mai crede, chiar dacă cifrele spun altceva. Meci cu decisiv deşi 3 sferturi dintre punctele cîştigate de Nadal au fost greşeli neforţate ale adversarului. Forţate doar de un complex. (...) Mă cutremură latura umană a robotului Federer. Din nou...Cei care nu l-au agreat ieri, astăzi îl iubesc. Aparent impasibil pe dreptunghiul cu linii albe, Roger a coborît printre oameni şi asta se simte! Lacrimile amare de la finalul ultimei dispute cu Nadal depun mărturie. Iubirea de care este înconjurat l-a copleşit pe elveţian. Mîngîie placheta argintie la fel de graţios cum atinge mingea galbenă , zîmbeşte publicului şi totul se rupe: "I love you, Federeeeeer!", tună cald şi pătrunzător o voce din înaltul Rod Laver Arena. "Doamne, mă omoară!", îngînă campionul. Transfigurarea e insuportabilă. Se prabuşeşte... 13 lacrimi cristaline gîtuiesc de emoţie publicul, miliardele de telespectatori. Mai aştept citeva din partea lui...Dar de fericire.  Una la Roland! Şi poate încă vreo trei care să confirme Marele Slam. De un lucru sînt sigur, cînd EL se va retrage lacrimile vor trece în terenul meu. Şi am să-l revăd  de cîte ori un altul va încerca ceva care să-i semene. Orice...